Franc despre Franc
Franc trebuie abordata problema creditelor in franci. De fapt problema nu e a creditelor in franci ci a celor care au contractat aceste credite si a celor care le-au acordat.
E o vorba din popor… Cand ai luat parca ti-a fatat vaca iar cand trebuie sa dai inapoi parca ti-a murit vitelul.
Cam asta se intampla acum cu cei care s-au imprumutat in franci si nu ma intreb de ce pentru ca este evident.
Nimanui nu-i poate conveni faptul ca fata de 2007-2008 trebuie sa plateasca dublu la rata creditului pe care l-au contractat.
Cel mai des aud replica ca saracii imprumutati au fost obligati sa se imprumute in franc elvetian pentru ca altfel nu puteau sa ia credit. Cum se traduce franc aceasta smiorcaiala? Se traduce asa:
Gradul de indatorare era atat de mare incat pentru a se putea imprumuta respectivul trebuia sa ia un credit a carei rata era mai mica datorita dobanzii mult mai avantoaje decat la un credit in euro. Deci cam 75000 de oameni s-au bagat pana la gat in datorii pe termen lung..cam pana la pensie.
Cel mai ironic este faptul ca sunt multi oameni care desi aveau credite in euro au facut refinantare in franc pentru a plati o rata mai mica si pentru a mai ramane si cu niste bani in plus.. de parca nu tot trebuie sa-i dea inapoi.
Daca ne uitam la valoarea totala a datoriei in franc elvetian in raport cu numarul de datornici putem observa ca cei care s-au imprumutat s-au imprumutat sume foarte mari…deci oameni care au venituri mari si foarte mari. Parte din ei chiar bancheri… 😉
Din 2008 si pana acum o parte dintre ei au scapat de comisionul de risc altii si-au negociat o dobanda mai bune, unii si-au convertit creditul in euro pentru a avea parte de o rata mai mica.. ironic, nu?
Un alt lucru pe care il aud este ca bancile sunt responsabile pentru ca au promovat agresit produsul de creditare in franc elvetian…pai si ce ar fi trebuit sa faca? Sa sfatuiasca clientii sa nu-si ia credite in franci?
Apoi ar mai fi povestea cum ca nu au fost trecute toate clauzele in contract sau ar fi fost ilegale acele clauze. Clauzele nu au mai fost legale decat dupa OUG 50.. Parerea mea este ca intotdeauna trebuie sa citesti in ce te bagi inainte sa iei un credit pana la moarte. Daca nu te precepi intrebi pe cineva care se pricepe.
E o intreaga poveste cu contractele la credite, nu doar in franci, pe care nu am de gand sa o detaliez acum.
Acum… problemele bancilor sunt la fel de grave ca ale clientilor. In primul rand ca, din cauza cresterii ca o erectie de dimineata a francului elvetian, a aparut o creste identica a riscului de nerambursare a creditelor in franci elvetieni.
Riscul de rambursare e mana in mana cu faptul ca garantiile nu mai fac poate nici macar jumatate din valoarea creantelor. Cu alte cuvinte …Pa pa executare silita.
Pentru creditele restante practic exista mai multe variante:
- restructurarea creditului…boala lunga viata grea..tot acolo se ajunge.
- executarea silita si urmarirea pana in mormant a debitorului…asta pana se aproba falimentul personal.
- vanzarea datoriei catre un recuperator ca in final va face un discount serios debtitorului…si asa el a cumparat cu maxim 5% creanta.
- apoi ar mai fi o negociere sau o oferta concreta facuta direct clientului prin care sa ii fie oferita o reducere substantiala. Pana la urma nu e mai bine sa obtii macar 50% decat 5%? Zic si eu…
Cred ca ultima varianta ar fi cea viabila si nu o varianta in care sa intervina BNR sau Statul..In varianta in care BNR sau statul ar interveni pentru a scuti clienti cu credit in franc ar insemna ca pentru ei trebuie sa plateasca toti romanii…adica restul de 19 milioane… si ar insemna ca cei 75000 de imprumutati sa fie asistati social, nu? Pai suntem de dreapta sau nu mai suntem?!?
Pana la urma cei care au credite in euro sau in lei de ce nu ar plati mai putin? Dar cei care nu au niciun fel de imprumut ce vina au sa sufere pentru cineva care si-a dorit o cutie intr-un bloc comunist? Sau pentru cineva care si-a cumparat case la preturi astronomice?
Daca ti-a placut articolul nu uita sa dai un like paginii mele de Facebook aici