Canicular

 Canicular e afară, dar nu și înăuntru. Mergând pe holul clădirii din oțel și sticlă mă face să mă simt un pic înfrigurat. Eram cu gândurile mele și mă duceam cu o hârtie la șef ca să mi-o aprobe.

Deodată, aud glasul care mă face, de fiecare dată, să tresar. Nici nu e nevoie ca să mă întorc ca să știu că e ea. Ea, cea care îmi face inima să-mi tresară în…pantaloni. 

O văzusem și mai devreme și simțisem un zvâc molcom în zona cracilor.

Să mă întorc? Să nu mă întorc?  Să o fac pe interesantul și să nu ma întorc? Rahat..chiar nu pot să îi rezist.. Așa că, fac o mișcare la 180 de grade și îi ofer un zâmbet ce cred că de fapt a foste  mai mult un rânjet. 

Ea? E wow și azi. O fustița scurtă, ce îi lasă coapsele ademenitoare să își miște cărnița bine lucrată la sală, completată de o cămășuță, în stilul ei bine cunoscut,  ce îi pune în evidență sânii  ce arată ca două rachetele balistice.

Ea, spre surpriza mea, venea rapid spre mine l, ceea ce m-a luat complet prin surprindere, ..mai ales că, la viteza aia ,deja sânii ei mai că doreau să rupă bariera cămășii ce ii strivea ca o centură de castitate .Deja simțeam cum o briză răcoroasă îmi cuprinde pantalonii și priveam siderat cum distanța dintre noi se micșorează vertiginos…

Hopaaaa…ce naiba să fac? Ce să-i zic?Mă tăiară toate apele când and ajunse în dreptul meu și se aplecă spre urechea mea…

Îmi spune:”Băi, vezi, în puii mei, că ai șlițul deschis la pantaloni. Ți-au văzut  deja, toate colegele,  mickey moușii de pe chiloți. Te rog eu, mult,  să te închei „

Am paralizat, instant, și m-am întors cu spatele, și mi-am aranjat ținuta ,îndelung aerisită, și am dat bir cu fugiții șuierând printre dinți un mulțumesc iar în gand o înjurătură. Din momentul ăla am scos-o de la suflet.